- Viorel Marin este președintele Asociației Naționale a Industriilor de Morărit și Panificație din România – ANAMOB și a participat în calitate de speaker în cadrul RALF 2022 – Romanian Agriculture Leadership Forum, evenimentul de business al anului în agricultură, care a avut loc în perioada 18-19 mai, la JW Marriott Bucharest Grand Hotel, cu tema “România Agricolă Europeană”.
„Recent a fost aprobată de către Comisia Europeană renegocierea unor proiecte din PNRR, deci se pot depune propuneri noi care să se încadreze în zona verde/regenerabilă. Ideea care s-a vehiculat în presă este greșită, Uniunea Europeană nu a respins proiectul de irigații depus de România, ci a refuzat modul în care a fost prezentat acest proiect.
Alianța pentru Cooperarea Fermierilor ține legătura cu Ministerul Agriculturii în acest sens. Există modele din alte țări europene în care există proiecte de irigații în PNRR. La nivelul Alianței s-a realizat un proiect cu specialiști, dar e nevoie de voință politică. Pentru Dobrogea s-a propus preluarea modelului din Israel, care era o zonă deșertică, dar datorită tehnologiei și reabilitării apei din consumul industrial și urban și-a asigurat agricultura și a devenit chiar exportator de apă în Orientul Mijlociu.
Împreună cu Ministerul Mediului se poate completa programul de irigații cu un proiect pilot pentru Dobrogea, în care apa reabilitată din consumul industrial și casnic să fie orientată direct spre agricultură.
Cererea de făină de grâu eco este foarte mare pentru export, dar producția și producătorii sunt insuficienți și este nevoie de cantități la nivel industrial.
Programele de investiții europene prezintă o dilemă: finanțăm operatorii cu experiență din industria alimentară, pentru a se moderniza și extinde sau căutăm investitori noi? Spre exemplu, cel mai mare procesator de ulei din țară are capacitate de producție de două ori cât consumul național – și pe lângă acest procesator mai sunt alți vreo 6.
În materie de morărit-panificație există instalate capacități pentru a prelucra de 10 ori consumul național. Deci nu e nevoie neapărat de crearea de capacități suplimentare, ci mai degrabă de rentabilizarea celor existente care au deja experiență de piață. România nu prea exportă valoare adăugată, ci preponderent materii prime, ceea ce frânează dezvoltarea economică.
Aluatul congelat, la mare modă acum în alte țări, este trendul natural la care a ajuns piața, căci astfel producătorul se degrevează de o bună parte din costurile asociate consumului de energie pentru prelucrarea termică. Însă programele de investiții actuale nu se aplică și aluatului congelat deoarece productivitatea și competitivitatea acestuia depind foarte mult de capacitatea de producție, care și ea e în directă relație cu costul investiției.
Aluatul congelat e global, are termen de garanție de 6 luni, deci are niște avantaje comerciale certe care l-au impus. Asta nu înseamnă însă că el poate înlocui pâinea tradițională. Dar noua generație de consumatori este mai orientată spre calitate, nu spre preț, preferă să consume etnic, iar trendul acesta e unul internațional.”
Foto© romanianagriculture.ro
