Un editorial de Tudor Calotescu
Irigația este o altă Agricultură, iar în ce privește soluția de irigare prin picătură se poate spune clar că e o altă Irigație!
În lume se practică de ceva vreme această tehnologie!
S.U.A, Europa, dar mai ales Israelul practică de ceva vreme acest mod de irigare. Este o soluție „scumpă” la prima strigare, dar toate calculele dau cu plus pentru fermier, ne asigură majoritatea celor care au început să o facă. Mai ales la porumb, care este o plantă pretabilă irigatului prin faptul că sporul de producție acoperă cheltuielile, securizează investiția și maximizează profitul!
Soluția irigării prin picurare are și părți care scad cheltuielile fermierului vizavi de sistemul clasic de irigat. Atât în ceea ce privește consumul de energie sau de apă (prin dozarea eficientă), dar mai ales prin raportatrea costurilor la o recoltă care aproape se dublează față de varianta fără irigație. Una peste alta, spun unii experți, nu este, cel puțin deocamdată, o soluție pentru suprafețe foarte mari. Dar pentru loturile de sămânță este o soluție extrem de eficientă.
Faptul că prin sistemul de linii de picurare se poate face și fertilizare fazială este încă un argument în privința eficienței. Asta o spun toți cei care fac astfel de irigații. Liniile de picurare sunt fabricate în mai multe variante în funcție de planul de irigații. Sistemele mobile sunt, deși mai scumpe, cele mai prietenoase cu buzunarul fermierului.
Ca în toate ramurile investiția cea mai bună este cea pentru o perioadă mai lungă. Dar, calculat pe cinci ani, spun fermierii, e mai eficientă soluția prin picurare vizavi de pivoți. Iar pentru cei care au resurse limitate de apă, cum e Paul Sebastian Gheorghe, administrator Sebagro din Cioranca, județul Buzău, un fermier care a crescut la peste 100 ha anual. Asta după ce acum vreo 6 ani a început timid cu o suprafață de 20 ha. Investiția inițială/ha a fost de circa 2.300 euro iar amortizarea se face în circa 7 ani fără prea multe bătăi de cap. Producțiile sunt însă mult peste medie. Iar în anii cu secetă porumbul irigat îi asigură o anume stabilitate financiară. Buzăul fiind destul de des sub secetă, din nefericire. Poate de aceea în Buzău mai sunt cel puțin alți trei fermieri pe care i-am cunoscut care irigă astfel. Unii chiar și 300 ha, ceea ce mă face să afirm că irigarea prin picurare merită o subvenție care să ajute fermierii care nu au acces la apa gratis de pe canalele de irigat tradiționale din ANIF! Si mi-am exprimat deseori această opinie în contactul cu administrația.
În orice modalitate de irigare fermele au nevoie de forță de muncă suplimentară dar și de pază pentru instalații. Ceea ce nu este de neglijat dar aceste cheltuieli ar trebui subvenționate de statul român prin politici europene. Aldahra-Agricost IMB irigă prin pivoți aproape toate cele 56.000 ha pe care le administrează. Mihai Solomei, directorul general Aldahra IMB. Dar, în anii cu secetă, colțurile parcelelor care nu pot fi irigate prin rotirea pivoților aduc pierderi importante de producție. De anul trecut s-a implementat în loturi demonstrative irigarea subterană prin picurare, rezultatele fiind absolut pozitive, chiar dacă investiția este, tehnic vorbind, nu prea lesne (ca să nu zic scumpă). Însă, într-o lume care se luptă cu schimbările climatice majore, astfel de soluții pot aduce securizarea producerii de hrană. Deoarece porumbul este principalul ingredient din rețetele de furajare, alături de soia, fiind și două plante multiubitoare de apă!
Trebuie spus că după experiența anilor secetoși extremi, foarte mulți fermieri au investit în irigații, dar depind de extinderea sau repunerea în funcțiune a sistemelor ANIF. Cât privește resursa de apă subterană, problemele sunt destul de tulburi. Birocrație, cheltuieli suplimentare, investiții în terenuri pe care ei doar le exploatează, dar, și așa, fermierii fac puțuri și irigă cu speranța securizării investițiilor. Deoarece în fiecare an oamenii aceștia îngroapă în pământ cu speranță milioane de euro. Iar sistemul de asigurări și asistență de stat în caz de calamitate este destul de subțire, ca să nu zic șubred spre inexistent!
Astfel trebuie spus că actualul secretar de stat în MADR, Costin Telehuz, a investit foarte mult în irigații după anul în care nu a recoltat mai nimic. De aceea sper că va aduce în administrație problemele acestea mai plenar fiind el însuși pățit! La fel de mult a investit în irigații, dar într-o zonă lipsită de aportul Dunării, unul din cei mai integrați fermieri români, Vasilică Pamfil, administrator V&G Oil! Ori ca Alexandru Baciu, administratorul, poate, al celui mai complex business agricol românesc, care nu își permite să nu facă nutrețul pentru fermele de vaci de lapte, carne și a celor de ovine.
Anii 2019 și 2020 au fost cei mai călduroși ani din istoria măsurătorilor meteo din România. Iar cei care au urmat nu s-au dovedit prea reci. Dar au fost ceva precipitații care au asigurat în mare parte a țării producții agricole bune.
Știu fermieri care irigă în totalitate suprafețele lucrate pecum Gheorghe Nica de la Agrichim Fetești, președintele FOUAI sau Petrică Azoiței de la Agroind Focșani. Din ce am discutat cu acești fermieri a reieșit clar că Irigatul e o altă Agricultură care necesită cunoaștere și implicare. Nu e de ajuns să ai apă și utilaje de irigat ci e musai să cunoști agrotehnica irigării.
Una peste alta, orice fel de a iriga e mai bun decât expunerea la secetă. Iar Forumul RALF (Romanian Agriculture Leadership Forum) își propune să aducă fermierii și factorii de decizie administrativi la dialog și să încurajeze crearea de plolitici sustenabile. Iar eu voi fi prezent și anul acesta ca moderator la cel mai mare forum destinat Agriculturii care se va desfășura pe 18-19 mai, în București, la JW Marriott, cu tema „România Agricolă Europeană”!
Peste 200 de antreprenori și investitori din agricultură s-au înscris deja la RALF 2022 Romanian Agriculture Leadership Forum. Una dintre sesiunile principale ale ediției din acest an este “România Irigată”. BILETE aici.
